ŠIMUNIĆ v. CROATIA - [Romanian Translation] legal summary by the Constitutional Court of the Republic of Moldova
Karar Dilini Çevir:
ŠIMUNIĆ v. CROATIA - [Romanian Translation] legal summary by the Constitutional Court of the Republic of Moldova

© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
 
Šimunić v. Croația (dec.) - 20373/17
Decizia din 22.1.2019 [Secția I]
Articolul 10
Articolul 10-1
Libertatea de exprimare
Condamnarea unui jucător de fotbal pentru comiterea unei infracțiuni minore care a constat în rostirea provocatoare a unui salut oficial al unei mișcări fasciste și al unui regim totalitar: inadmisibilă
În fapt – Reclamantul, jucător de fotbal, a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni minore care a constat ]n adresarea de mesaje către spectatorii unui meci de fotbal, al căror conținut exprimau sau atrăgeau ură pe criterii de rasă, de naționalitate și de credință.
În drept – Articolul 10: Curtea a considerat că este important să se refere la articolul 17, însă nu a considerat necesar să abordeze problema aplicabilității sale, de vreme ce cazul era inadmisibil.
Hotărârile în discuție ale tribunalelor naționale care au constatat că reclamantul era vinovat de comiterea unei infracțiuni minore au constituit o ingerință în dreptul său la libertatea de exprimare. Această ingerință era prevăzută de lege și urmărea scopul legitim al prevenirii dezordinii și al combaterii rasismului și a discriminării în cadrul competițiilor sportive.
Motivele avansate de către tribunalele naționale la condamnarea reclamantului era relevante și suficiente. Tribunalele naționale au reținut că reclamantul li s-a adresat spectatorilor la un meci de fotbal strigând „Pentru Patrie”, iar atunci când spectatorii au răspuns „Pregătiți”, reclamantul a repetat aceeași expresie trei ori. Tribunalele naționale au analizat cu atenție toate aspectele cazului și au considerat că expresia menționată, indiferent de semnificația sa literară și poetică originală în limba croată, a fost folosită și ca un salut oficial al mișcării Ustashe (Mișcarea Revoluționară Croată) și al regimului totalitar al statului independent Croația. Această expresie fusese prezentă în toate documentele oficiale ale acelui stat. Tribunalele naționale au reținut, de asemenea, că mișcarea Ustashe provenea din fascism, fiind bazată, inter alia, pe rasism și simbolizând, astfel, ura față de oamenii de altă religie sau identitate etnică și manifestarea ideologiei rasiste. Pe această bază, tribunalele naționale l-au găsit vinovat pe reclamant de comiterea unei infracțiuni minore de adresare a mesajelor către spectatorii unui meci de fotbal, ale căror conținut exprima sau atrăgea ura pe baza rasei, a naționalității și a credinței. Reclamantul, un cunoscut jucător de fotbal și un model pentru mulți microbiști, trebuia să fie conștient de posibilele consecințe negative ale provocărilor asupra comportamentului spectatorilor și trebuia să se abțină de la o asemenea conduită. El a fost amendat cu aproximativ 3300 de euro. Cuantumul amenzii pe care reclamantul a fost obligat să o plătească nu era, în sine, disproporționat în raport cu scopul legitim urmărit.
Nu au existat motive puternice care i-ar fi pretins Curții să-și substituie viziunea cu cea a tribunalelor naționale și să ignore echilibrul pe care l-au asigurat acestea. Interferența în discuție a fost sprijinită de motive relevante și suficiente, iar autoritățile statului reclamant au asigurat, având în vedere caracterul relativ modest al amenzii aplicate reclamantului și contextul în care reclamantul a rostit fraza imputată, un echilibru corect între interesul reclamantului manifestat prin exercitarea libertății de exprimare, pe de o parte, și interesele societății în promovarea toleranței și a respectului reciproc la evenimentele cu caracter sportiv, precum și în combaterea discriminării prin sport, pe de altă parte, acționând astfel în limitele marjei lor de apreciere.
Concluzie: inadmisibilă (vădit nefondată).
De asemenea, Curtea a respins capătul de cerere a reclamantului în baza articolului 7 din cauza neepuizării căilor interne de atac și capetele de cerere în baza articolelor 6 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 12 ca fiind vădit nefondate.
(A se vedea Medžlis Islamske Zajednice Brčko și alții v. Bosnia și Herțegovina [MC], 17224/11, 27 iunie 2017, Nota informativă 208)

Full & Egal Universal Law Academy